Terapia orală a diabetului zaharat de tip 2
Inhibitorii de α glucozidază
Există 2 preparate disponibile : Acarboza (Glucobay ® ) şi Miglitolul (Diastabol ®). Cum majoritatea studiilor clinice au fost efectuate cu acarboză şi de asemenea experienţa clinică cu acest preparat este net superioară miglitolului, cunoştinţele actuale sunt valabile în special pentru acarboză.
1.1. Mecanism de acţiune
· Digestia hidraţilor de carbon în porţiunea superioară a intestinului subţire, de la polizaharide şi oligozaharide la monozaharide are loc sub acţiunea enzimei α glucozidază. Prin inhibiţia competitivă a acestei enzime cu acarboză, respectiv miglitol, absorbţia glucozei în sânge este întârziată şi scăzută. Astfel creşterea postprandială imediată a glicemiei este redusă, preluarea hidraţilor de carbon în sânge fiind prelungită pe o perioadă mai mare de timp.
· Datorită apariţiei unei cantităţi crescute de carbohidraţi cu moleculă mică în ileon, este secretat enterohormonul GLP -1 (glucagon like peptide 1), care acţionează la nivelul pancreasului stimulând secreţia de insulină glucozodependentă.
· Această clasă de medicamente îmbunătăţeşte insulinosensibilitatea organelor, posibil secundar scăderii glicemiei precum şi a insulinemiei postprandiale.
În timp ce acarboza rămâne în întregime la nivel intestinal şi este excretată prin fecale, miglitolul este preponderent absorbit. El nu este însă metabolizat în organism. Este excretat la nivel renal nemodificat, acţiuni suplimentare la nivelul altor organe nefiind descrise până în prezent.
1.2. Efecte adverse
Efecte adverse severe nu sunt cunoscute. Importante sunt simptomele gastrointestinale precum meteorismul, flatulenţa, diareea şi rareori dureri abdominale. Cauza principală a acestora o constituie eliberarea crescută de gaze ce rezultă din liza în colon a carbohidraţilor de către bacterianii. Apariţia efectelor adverse poate fi semnificativ redusă prin debutul terapiei cu doze mici (25 – 50 mg) şi prin creşterea lentă a dozelor.
1.3. Interaţiuni medicamentoase
Nu sunt cunoscute.
1.4. Mod de administrare
Pot fi folosite ca monoterapie sau în combinaţie cu metformin, sulfonilureice/repaglinid, insulină.
Rezultatele studiilor STOP-NIDDM şi MeRIA au aruncat o nouă lumină asupra importanţei terapiei cu acarboză a diabeticilor de tip 2. În studiul STOP-NIDDM (Stop – Non insulino Dependent Diabetes Mellitus) la pacienţii cu toleranţă alterată la glucoză s-a observat la pacienţii trataţi cu acarboză o scădere semnificativă a evenimentelor cardiovasculare, mai ales a infarctului miocardic acut. Rezultate asemănătoare s-au obţinut şi în cadrul studiului MeRIA (Metaanalyis Risk of Improvement under Acarbose): o reducere cu 35% a tuturor evenimentelor cardiovasculare şi o reducere a riscului relativ pentru infarctul miocardic acut cu până la 64% au fost decelate sub tratament cu acarboză.
Ca terapie de primă intenţie se pot folosi inhibitorii de α glucozidază astfel:
· la pacienţii asimptomatici sau cu simptomatologie uşoară
· glicemie à jeun < 150 mg/dl, postprandial < 250 mg/dl.
· creştere puternică a glicemiei postprandial (> 60 mg/dl)
1.4.1 Doze disponibile
Sunt disponibile tablete de 50 şi de 100 mg.
1.4.2. Dozare
Tratamentul se începe cu doze mici (25 – 50 mg) cu creşterea lentă a dozelor pe parcursul mai multor săptămâni (spre exemplu cu 25 mg în fiecare săptămână). Doza maximă este de 3 x 100 mg pe zi. Medicamentul se administrează odată cu prima înghiţitură de aliment. În mod obişnuit terapia se începe cu administrarea la micul dejun. Hipoglicemiile nu apar în cazul monoterapiei, dar în cazul folosirii în combinaţie cu sulfonilureice/repaglinid sau insulină pacienţii trebuie avertizaţi de pericolul hipoglicemiilor, care se tratează exclusiv cu glucoză (nu cu zahăr), a cărei absorbţie nu este întârziată de medicament.
1.5. Contraindicaţii
- Boli consumptive
- Boli inflamatorii cronice intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragică)
- Ulceraţii colonice, obstrucţia parţială a colonului
- Ciroză hepatică
- Creatinină plasmatică > 2 mg/dl
Surse :
1. Angewandte Diabetologie. 4. Auflage unter Berücksichtigung der Leitlinien der Deutschen Diabetes-Gesellschaft (DDG). UNI-MED Verlag AG 2005
2. Hâncu N. et all. Farmacoterapia diabetului zaharat. Editura Echinox, Cluj Napoca 2002
Sinteză realizată de: Dr. Paul Enuş Răduca
