
Alimentaţia corectă adaptată terapiei orale
Atunci când abordarea diabetului zaharat tip 2 prin modificarea obiceiurilor alimentare şi mişcare nu este suficientă pentru a obţine un echilibru metabolic satisfăcător, următorul pas îl reprezintă introducerea terapiei medicamentoase orale.
Alimentaţia corectă rămâne însă şi ulterior fundamentul terapiei. Există mulţi pacienţi cu diabet tip 2 la care printr-o alimentaţie sănătoasă s-a reuşit controlul satisfăcător al diabetului. Pentru alţii însă aceasta nu este suficientă.
De multe ori, pentru păstrarea unei glicemii bune, se recomandă ca micul dejun să fie împărţit în 2 mese (mic dejun si o gustare ulterioară). Altfel se poate întâmpla ca secreţia de insulină proprie a pancreasului să nu acţioneze destul de rapid la stimulul alimentar, iar valorice glicemice să fie foarte ridicate. Acesta este motivul pentru care în cazul fiecărui pacient în parte trebuie identificat momentul în care glicemia are valoarea cea mai ridicată. Asfel de “vârfuri glicemice” pot fi adesea evitate prin împărţirea mesei şi alegerea unei alimetaţii convenabile.
Cum să vă alimentaţi corect
· Variaţi alimetaţia şi consumaţi vitamine şi minerale.
· Menţineţi controlul asupra aportului caloric zilnic. Consumaţi o cantitate de alimente care să favorizeze mai degrabă scăderea ponderală.
· Puteţi consuma alimente ce conţin carbohidraţi şi multe fibre.
· Atenţie la conţinutul în grăsimi al alimentelor. În cazut produselor grase alegeţi unele cu un conţinut cât mai scăzut în grăsimi şi folosiţi pentru prepararea mâncării uleiuri vegetale.
· Consumaţi de preferinţă proteine din cereale şi leguminoase (fasole, mazăre, linte)
· Consumaţi zilnic fructe şi legume proaspete.
· Băuturile cu puţine calorii sunt recomandate consumului în cantităţi crescute.
· Evitaţi consumul exagerat de alcool (nu mai mult de 2 pahare de vin sau bauturi cu conţinut echivalent în alcool).
· Nu mâncaţi mult la o masă, preferaţi meselor abundente unele reduse cantitativ şi însoţite de gustări mici.
· Gustul dulce puteţi să-l obţineţi folosind îndulcitori necalorici.
Terapia orală
Pentru deciderea unei atitudini terapeutice adecvate există mai multe preparate, fiecare având un mod de acţiune individualizat.
Sulfonilureicele
Adoptarea terapiei cu sulfonilureice presupune ca pancreasul să fie capabil încă de secreţia de insulină, întrucât modul de acţiune este tocmai de a declanşa la acest nivel o secreţie abundentă de insulină. Medicamentele se iau înainte de masă. Pentru că sulfonilureicele determină o secreţie crescută de insulină independentă de aportul alimentar, este foarte important ca orarul meselor să fie stabilit ţinând seama de recomandările medicului. Atunci când una dintre mese este omisă, pacientul riscă un episod hipoglicemic. La fel de periculoasă este administrarea unei doze mai mari decăt cea stabilită de medic, din acelaşi motiv al declanşării unei hipoglicemii.
Combaterea hipoglicemiei
Riscul unei hipoglicemii în timpul terapiei cu sulfonilureice este crescut în următoarele cazuri:
- Omiterea unei mese planificate
- Pancientul îşi administrază mai multe comprimate decât doza recomandată
În aceste cazuri se impune tratarea urgentă a hipoglicemiei. Pacientul trebuie să bea fie glucoză dizolvată în apă, fie un pahar de suc. În caz de obnubilare se va consulta imediat medicul.
Există de asemenea preparate (substanţa activă Repaglinide, vezi tabel) care declanşează o secreţia pancreatică crescută de insulină, doar atunci când este administrată concomitent şi o masă bogată în glucide. La fel ca în cazul sulfonilureicelor, comprimatele se iau la mese, iar când o masă este omisă, se omite şi comprimatul. Astfel scade risul hipoglicemiilor.
Atâta timp funcţia pancreatică permite producerea insulinei în cantitate suficientă, diabetul de tip 2 poate fi tratat cu preparate orale.
Modul de administrare a terapiei orale
Medicamentul | Mod de acţiune | Administrare | Atenţie |
Sulfonilureice Glibenclamid Glimepirid | Secreţie pancreatică crescută de insulină, independentă de alimentaţie, cât timp există producţie proprie de insulină | înainte de mese | Hipoglicemiile sunt posibile |
Repaglinide | Creşterea eliberării de insulină, dependentă de alimentaţie | la fiecare masă principală | Nu luaţi comprimatul dacă omiteţi masa |
Inhibitori de alfa-glucozidază | Încetinirea scindării glucozei la nivel intestinal | la masă | Hipoglicemii posibile în cazul administrării simultane a sulfonilureicelor |
Biguanide Metformin | Încetinirea preluării intestinale a glucozei, inhibiţia glicolizei hepatice, creşterea efectului insulinei la nivel celular | după masă ex. după mic-dejun sau cină | Nu se indică în caz de: febră, intervenţii chirurgiale, abuz de alcool, insuficienţă cadiacă, funcţie renală redusă |
Glitazone | Scăderea insulino-rezistenţei | independent de masă | Doar în combinaţii cu alte preparate |
Inhibitorii de alfa-glucozidază
Aceste preparate împiedică digestia glucidelor, acţionând la nivelul intestinului subţire unde interferă cu enzima ce descompune glucidele înainte de a fi absorbite. Astfel glucoza pătrunde mai încet în torentul sangvin. Inhibitorii de alfa-glucozidază se administrează în timpul meselor, pentru a avea eficienţă asupra glucidelor ingerate. Cum era de aşteptat, ele nu produc nici un efect atunci când nu există glucide în alimentaţie.
Hipoglicemiile nu apar atunci când aceste preparate sunt folosite ca terapie unică; totuşi, asocierea lor cu sulfonilureice sau cu injectarea de insulină poate determina hipoglicemii.
Acestea trebuie tratate prin aport de glucoză. Atenţie: zahărul alimentar sau alimentele bogate în amidon nu sunt eficiente în combaterea hipoglicemiilor apărute sub această combinaţie terapeutică, datorită absorbţiei intestinale întârziate de inhibitorii de alfa-glucozidă.
Biguanidele (Metforminul)
Sunt preparate care posedă mai multe proprietăţi de scădere a glicemiei. Se prescriu adesea pacienţilor supraponderali sau celor cu un profil lipidic nefavorabil. Preparatul se ia după masă. În cazul monoterapiei nu există riscul hipoglicemiilor; totuşi hipoglicemiile pot să apară în cazul în care terapiei cu biguanide i se asociază sulfonilureice sau injecţii cu insulină.
Glitazonele
Aparţin unei grupe mai noi de preparate şi acţionează prin scăderea insulino-rezistenţei şi potenţarea efectului insulinei. Administrarea se poate face independent de alimentaţie.
Echilibrul ponderal/ Scăderea în greutate
Mulţi pacienţi cred că o dată cu introducerea terapiei orale, dieta echilibrată nu mai este necesară. Acest lucru este fals! Supraponderea creşte necesarul de insulină. Acesta este motivul pentru care se recomandă o dietă hipolipidică, bogată în fibre, care să permită o scădere ponderală pe termen lung. Acest tip de dietă este utilă şi în scăderea valorilor tensionale şi a valorilor lipidice crescute.
Pe termen lung, singura modalitate de a obţine un profil glicemic bun este prin combinarea terapiei orală cu o dietă corespunzătoare. Terapia orală nu poate compensa dezechilibrele alimentare. Tineţi cont de dietă! Şi nu uitaţi că puteţi prepara o mulţime de reţete sănătoase şi pline de savoare.
Autor: Sabine Tiepolt, nutriţionist; Dr. Med Monika Toeller; Institutul de cercetare a diabetului Düsseldorf
Traducerea: Dr. Enuş-Răduca Paul, Dr. Pop Alexandra.