Noutǎţi în diabetul gestaţional
Diabetul gestaţional apare la 2-9% dintre gravide fiind astfel una dintre cele mai frecvente complicaţii ale sarcinii. Glicemia crescutǎ a mamei poate conduce, dacǎ nu este tratatǎ la macrosomie fetalǎ şi complicaţii grave în timpul naşterii. Existǎ deasemenea, multe studii care prezintǎ riscul crescut de moarte intrauterinǎ. În afarǎ de aceasta, copilul poate prezenta mai târziu obezitate şi toleranţǎ scǎzutǎ la glucozǎ.
Deşi aceste riscuri sunt cunoscute de mulţi ani, existǎ încǎ multe pǎreri contradictorii în ceea ce priveşte screening-ul şi tratamentul precoce al diabetului gestaţional şi dacǎ aceste mǎsuri ar putea cu-adevǎrat sǎ scadǎ riscurile pentru copil. Dovezile ştiinţifice lipsesc încǎ în acest sens. Din acest motiv mǎsurile diagnostice ţintite ale diabetului gestaţional nu au fost încǎ declarate obligatorii în screening-ul din sarcinǎ. Totuşi societǎţile de specialitate din domeniile diabetului şi obstetricii au atras atenţia de mult timp asupra acestei necesitǎţi.
În ediţia din iunie 2005 a "New England Journal of Medicine" a fost prezentat rezultatul studiului "Australian Carbohydrate Intolerance Study in Pregnant Women" (Studiul australian referitor la intoleranta la glucide a gravidelor). În acest studiu clinic randomizat a fost investigat dacǎ tratamentul diabetului gestaţional poate reduce complicaţiile perinatale şi dacǎ are o influenţǎ pozitivǎ asupra calitǎţii vieţii şi statusului psihic al mamei.
La acest studiu au luat parte 1000 de femei aflate în evidenţa a 14 clinici de obstetricǎ din Australia şi 4 din Marea Britanie. Toate aceste paciente au fost supuse unui test de toleranţǎ la glucozǎ între sǎptǎmânile 24-34 de sarcinǎ. Criteriile pentru diagnosticul unei toleranţe scǎzute la gluzozǎ au fost glicemii peste 140 mg/dl a jeune şi între 140-198 mg/dl la 2 ore post-prandial, corespunzând criteriilor WHO din acea perioadă. Pacientele cu glicemii mai mari decât aceste valori nu au fost luate în studiu. 510 dintre paciente au avut parte în continuare de tratametul clasic. Celelalte 490 de paciente au fost instruite intensiv asupra dietei şi li s-a cerut sǎ-şi monitorizeze de 4 ori pe zi glicemia, cu scopul menţinerii valorilor a jeune sub 99 mg/dl şi a celor post-prandiale sub 126 mg/dl. Dacǎ aceste ţeluri nu au putut fi atinse pacientele au fost supuse terapiei cu insulinǎ.
Rezultatele în grupa de paciente tratate au fost mult superioare. În grupa cǎreia i s-a aplicat intervenţia nu a fost înregistrat nici un caz de deces fetal în timp ce în grupa de control au fost 5. Per ansamblu, frecvenţa complicaţiilor severe de tipul deces, dislocaţiei de umǎr, fracturi osoase şi paralizii de cauză neurologică a fost redusǎ de la 4% la doar 1%. În grupa de control, macrosomia fetalǎ (greutate la naştere mai mare de 4000 gr) a fost de 2 ori mai frecventǎ decât în grupa tratatǎ. În grupa de intervenţie 71% din nou-născuţi au fost ţinuţi sub observaţie pe secţii de neonatologie comparativ cu 61% în grupa de control. Procentul sarcinilor induse a fost de asemenea mai ridicat în grupa de control (39%) faţă de grupa de control (29%). Autorii au discutat dacă această diferenţă nu a rezulatat din cunoaşterea diagnosticului (şi implicit a unui rsic crescut, n.t.). Totuşi frecvenţa secţiunilor cezariene a fost asemǎnǎtoare în ambele grupe (31% respectiv 32% în grupa de control) făcând această din urmă ipoteză mai puţin plauzibilă.
La 3 luni postnatal a fost investigat statusul psihic al mamei. Astfel a fost evidenţiat faptul cǎ femeile din grupa tratatǎ au avut o calitate a vieţii ridicatǎ în comparaţie cu femeile din grupa de control. Cazurile de depresie maternǎ postpartum au apǎrut cu o frecvenţǎ de 2 ori mai redusǎ decât în grupa netratatǎ.
Concluzia autorilor acestui studiu a fost cǎ tratamentul diabetului gestaţional reduce semnificativ riscul de complicaţii perinatale şi îmbunǎtǎţeşte calitatea vieţii mamei. Acest studiu a fost un pas important în stabilirea unor norme bazate pe evidenţe în tratamentul diabetului gestaţional.
Mai existǎ şi alte studii care şi-au propus sǎ investigheze efectele glicemiei materne crescute asupra copilului (ex. studiul HAPO care investighează relaţia între valorile glicemiei şi gradul de afectare a copilului).
În concluzie, screeningul diabetului gestaţional este recomandat deoarece tratamentul acestora reduce riscul complicaţiilor.
Autor: Dr Brigitte Pawlowski - Clinica Germanǎ de Diabet din cadrul Universitǎţii "Heinrich-Heine" Düsseldorf, Centrul Leibniz de cercetare a diabetului
Link către articolul în original în limba germană
www.diabetes-deutschland.de/1273.htm
Traducere: Dr. Fineas Năndrean
