Criteriile de diagnostic ale diabetului gestaţional (DG)

            Recomandǎrile anterioare includeau screening-ul tuturor femeilor însǎrcinate pentru depisatarea DG. Totuşi, existǎ factori care plaseazǎ o femeie în anumite categorii cu risc scǎzut pentru DG. Femeile cu risc scǎzut pentru DG nu trebuie supuse obligatoriu unui screening.

            O femeie poate fi inclusǎ în categoria cu risc scǎzut dacǎ întruneşte toate criteriile de mai jos:

- vârstǎ sub 25 de ani

- greutate corporalǎ normalǎ

- nu prezintǎ în istoricul familial diabet zaharat (rude de gradul 1)

- nu prezintǎ în istoric anomalii în metabolismul glucozei

- nu prezintǎ în istoric afecţiuni obsterice

- nu este membrǎ a unui grup etnic cu prevalenţǎ mare la DG (hispanici americani, americani nativi, etc)

            Riscul de dezvoltare a DG trebuie clarificat la prima vizitǎ. Femeile care prezintǎ un risc ridicat (obezitate marcatǎ, DG în istoric, glicozurie, puternic istoric familial de diabet) ar trebui supuse cât se poate de repede unui test oral de toleranţǎ la glucozǎ. Dacǎ rezultatul este negativ, testul trebuie repetat între sǎptǎmâna 24 şi 28 de sarcinǎ.

            O glicemie a jeune mai mare de 126 mg/dl (7,0 mmol/l) sau o concentraţie plasmaticǎ a glucozei mai mare de 200 mg/dl (11,1 mmol/l) indicǎ un diabet zaharat. în absenţa hiperglicemiei, diagnosticul se pune pe seama testului oral de toleranţǎ la glucozǎ (OGTT). În absenţa hiperglicemiei, evaluarea DG la femeile cu risc crescut sau înaintate în vârstǎ, se poate face în douǎ moduri:

            1. Abordarea într-un pas

            Se efectueazǎ un OGTT fǎrǎ efectuarea prealabilǎ a screening-ului serului sau plasmei. Aceastǎ abordare este eficace în cadrul populaţiilor sau pacientelor cu risc crescut de DG.

            2. Abordarea în 2 paşi

            Iniţial se determinǎ concentraţia plasmaticǎ sau sericǎ a glucozei la o orǎ dupǎ ingerarea a 50g glucozǎ iar apoi se face un OGTT. La aproximativ 80% dintre femeile cu DG, concentraţia glucozei este mai mare de 140 mg/dl (7,8 mmol/l) iar la 90% concentraţia este mai mare de 130 mg/dl (7,2 mmol/l).

            Indiferent de metoda de abordare, diagnosticul se pune numai în urma efectuării unui test oral de toleranţǎ la glucozǎ. Testul oral de toleranţǎ la glucozǎ se poate face dupǎ criteriile lui O'Sulliven şi Mahan îmbunǎtǎţite de Carpenter şi Coustan (administrarea a 100g glucozǎ şi determinarea glicemiei la 1, 2 respectiv 3 ore post ingerare); se poate utiliza şi varinta în care se administreazǎ 75g glucozǎ.Totuşi, metoda în care se administreazǎ 100g glucozǎ este de o acurateţe crescută.

Sursa: Diabetes Care, Vol. 31, Supliment 1, Ian. 2008, pag. S59-S60

Traducere:  Dr. Fineas Nǎndrean