În cadrul congresului ADA (American Diabetes Association) din luna iunie, San Francisco, a avut loc un simpozion cu titlul "Legǎturile dintre bolile periodontale şi diabetul zaharat".
Dr. Ray C. Williams, profesor şi şeful departamentului de Parodontologie din cadrul Universitǎţii din Carolina de Nord, a făcut o trecere în revistǎ a bolilor parodontale. Cavitatea bucalǎ este parte integrantǎ în corpul uman, iar o sǎnǎtate oralǎ deplorabilǎ determinǎ afectarea sǎnǎtǎţii întregului organism. Profesorul Williams a prezentat pentru început concepţiile din prima jumǎtate a secolului al XX-lea privitoare la infecţiile orale şi impactul acestora asupra medicinii generale şi medicinii dentarǎ. La sfârşitul secolului al XX-lea, a revenit în atenţia specialiştilor teoria conform cǎreia cavitatea oralǎ cu afecţiuni parodontale reprezintǎ un enorm rezervor de infecţii care pot ajunge la organe prin intermediul sângelui. "Acum începem sǎ ne dǎm seama cǎ pânǎ şi o simplǎ gingivitǎ provoacǎ o reacţie inflamatorie imensǎ în organism" a spus prof. Williams, afirmând cǎ obiectivele medicinii generale şi dentare ar trebui sǎ fie orientate şi spre asigurarea sǎnǎtǎţii orale ca mod de a pǎstra sǎnǎtatea generalǎ a pacientului.
Maria E. Ryan, profesor de biologie oralǎ şi patologie, director de cercetǎri clinice din cadrul School of Dental Medicine, Stony Brook University , Stony Brook , New York a prezentat referatul cu titlul "Prevalenţa şi factori de risc pentru bolile parodontale la persoanele cu diabet". Dr Ryan a afirmat cǎ "majoritatea persoanelor cu diabet nu se gândesc cǎ afectarea metabolismului poate determina boli parodontale sau carii; netratarea acestor afecţiuni poate conduce la pierderea dinţilor". Dr. Ryan a afirmat cǎ în prezent se ştie cǎ dacǎ boala parodontalǎ rǎmâne netratatǎ, pacientul va fi avea în timp un risc crescut pentru complicaţii severe ale diabetului, cum ar fi bolile cardiovasculare sau nefropatia.
Dr. Ryan a prezentat date noi, nepublicate încǎ, referitoare la pacienţi cu diferite grade de insulinorezistenţǎ care încǎ nu sunt diabetici. "Acum putem sǎ corelǎm severitatea bolii parodontale cu nivelul rezistenţei la insulinǎ. Ştim de ceva vreme cǎ inflamaţia şi infecţia vor conduce la insulinorezistenţǎ". Deasemenea, dr. Ryan a mai subliniat cǎ este foarte important ca medicii sau consilierii care educǎ pacienţii diabetici, sǎ-i instruiascǎ pe aceştia şi în privinţa sǎnǎtǎţii orale.
Dr. Louis F. Rose, profesor de parodontologie în cadrul University of Pennsylvania şi profesor de chirurgie în cadrul Drexel University College of Medicine, a prezentat lucrarea cu titlul "Colaborând cu medicul dentist pentru îngrijirea pacienţilor diabetici". Dr. Rose a afirmat cǎ pacienţii diabetici cu afectǎri parodontale, prezintǎ un risc de 6 ori mai mare de înrǎutǎţire a controlului glicemic în comparaţie cu pacienţii fǎrǎ afectare parodontalǎ. "Dovezile sugereazǎ cǎ terapia parodontalǎ se asociazǎ cu o îmbunǎtǎţire a glicemiei la mulţi pacienţi care prezintǎ ambele afecţiuni". Cunoaşterea relaţiei bilaterale între sǎnǎtatea oralǎ şi sistemicǎ, va face ca medicul generalist şi medicul dentist sǎ colaboreze în tratarea pacienţilor cu diabet şi afecţiuni parodontale".
George W. Taylor, profesor asociat la University of Michigan School of Dentistry, a continuat discuţia cu prezentarea "Este boala parodontalǎ asociatǎ cu apariţia sau progresia complicaţiilor macro- şi microvasculare?" Din analiza datelor NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey, efectuat de National Center for Health Statistics) a rezultat cǎ persoanele cu boli parodontale sunt aproape de 4 ori mai predispuşi la probleme glicemice decât persoanele fǎrǎ boalǎ parodontalǎ. "Vedem cǎ boala parodontalǎ este asociatǎ cu rezistenţa la insulinǎ, despre care ştim cǎ este un factor de risc pentru diabetul zaharat".
Dr. Taylor a prezentat rezultatele preliminare ale studiului pilot NIH/NIDCR, studiu clinic randomizat cu 46 de participanţi cu diabet şi boalǎ parodontalǎ. Pe durata studiului, pacienţii au fost investigaţi timp de 15 luni şi s-a observat îmbunǎtǎţirea HbA1c. Numai cu tratamente parodontale nechirurgicale şi şedinţe de control, s-a obţinut o îmbunǎtǎţire a nivelului de HbA1c la 32 de pacienţi, valoarea medie scǎzând de la 8,67 la 8. Conform acestor date, dr. Taylor a concluzionat cǎ tratamentul parodontal îmbunǎtǎţeşte valoarea glicemicǎ.
Sursa: ADA , Diabetic Dispatch, 68th Scientific Sessions, pagina 6 şi 19, Saturday Edition.
Traducere: Dr. Fineas Nǎndrean
