Terapia orală în diabetul zaharat tip 2

 

 

 

Diabetul zaharat de tip 2 nu este o patologie de sine stătătoare, ci mai degrabă parte componentă a unui sindrom de risc cardiovascular înalt. De aceea tratamentul antihiperglicemic nu este suficient pentru a preveni apariţia complicaţiilor cardiovasculare. Toţi factorii de risc trebuie trataţi simultan şi acordându-li-se aceeaşi importanţă.

Cei mai mulţi dintre pacienţii cu diabet zaharat tip 2 trebuie priviţi (dacă nu cumva pot fi încadraţi deja) ca viitori bolnavi cu sindrom metabolic. Întrucât componentele sindromului metabolic precum dislipoproteinemia, hipertensiunea arterială sau supraponderea acţionează negativ, favorizând apariţia complicaţiilor atât individual cât şi potenţându-şi acţiunea unul altuia, este necesar ca toate mijloacele terapeutice disponibile să fie bine cântărite şi aduse la un consens.

Criteriile ţintă ale tratamentului supraponderii, hipertensiunii arteriale şi dislipidemiei la un pacient diabetic sunt cele de mai jos:

• Greutate corporală (la pacienţii supraponderali): reducerea greutăţii cu 5 – 10 % în primul an

• Tensiune arterială: < 130/85 mmHg (în cazul prezenţei asociate a albuminuriei < 120/80 mmHg)

• Colesterol total: < 180 mg/dl (4,7 mmol/l)

• LDL-Colesterol: < 100 mg/dl (2,6 mmol/l)

• HDL-Colesterol: > 45 mg/dl (1,2 mmol/l)

• Trigliceride: < 150 mg/dl (1,7 mmol/l)

 

Principalul parametru de control al metabolismului glicemic este hemoglobina glicozilată - HbA1c. Noile guideline-uri pentru tratamentul diabetului indică o valoare ţintă a  HbA1c < 6,5 %. Intervenţia medicamentoasă este recomandată la depăşirea valorii de 7%. Aceasta presupune pentru practica zilnică  următoarele valori ţintă:

• glicemie à jeun: 80 – 120 mg/dl (4,4 – 6,5 mmol/l)

• glicemie postprandială : 135 – 160 mg/dl (7,6 – 9,0 mmol/l)

În cazul în care aceste valori nu sunt atinse farmacoterapia trebuie iniţiată, repectiv completată sau corectată.

Terapia diabetului zaharat de tip 2 se poate desfăşura pe parcursul a 5 trepte. Trebuie accentuat că prima treaptă, cea a metodelor terapeutice nefarmacologice (dietă, activitate fizică), nu trebuie urmată doar la începutul tratamentului, ea trebuie continuată tot restul vieţii de către pacienţi. Treapta 2 constă în monoterapia cu medicamente antidiabetice orale, cu două variante diferite, pentru pacienţii normoponderali respectiv pentru pacienţii supraponderali, iar treapta 3 constă în terapia orală combinată. Utilizarea combinaţiei Metformin – Glibenclamid nu este recomandată, datorită faptului că ultimele studii nu au putut exclude că aceasta creşte riscul cardiovascular. Combinarea a 3 antidiabetice orale nu este de asemenea recomandată. Treapta 4 constă în combinarea antidiabeticelor orale cu un preparat de insulină, administrarea unei doze de insulină bazală fiind preferată prizelor prandiale de insulină cu acţiune rapidă. Ultima treaptă constă în tratamentul pacienţilor doar cu insulină, în acest caz insulinoterapia cu injecţii multiple (insulinoterapia ‘’intensivată’’) fiind preferată schemei convenţionale. Datorită datelor nemulţumitoare obţinute la pacienţii supraponderali a fost inclusă în această etapă şi combinaţia insulină – Metformin.

O schemă a terapiei diabetului de tip 2 este prezentată mai jos (clik pt. detalii)

.

Surse :

1.                       Angewandte Diabetologie. 4. Auflage unter Berücksichtigung der Leitlinien der Deutschen Diabetes-Gesellschaft (DDG). UNI-MED Verlag AG 2005