Terapia orală a diabetului zaharat de tip 2

Sunt medicamente care stimulează insulinosecreţia, fiind însă diferite de sulfonilureice din punct de vedere structural şi farmacologic. Au fost dezvoltate cu scopul de a realiza o secreţie insulinică cât mai apropiată de cea fiziologică. Au un timp de înjumătăţire scurt, pericolul de hipoglicemie fiind astfel redus şi se administrează doar la mesele principale, permiţând astfel un orar mai flexibil al acestora.

Doi compuşi din această clasă sunt utilizaţi în mod curent: Repaglinidul şi Nateglinidul.

 

5.1.      Repaglinidul

Este un derivat de acid benzoic, găsit pe piaţă sub denumirea comercială de NovoNorm ®

 

5.1.2.      Mecanism de acţiune

Repaglinidul stimulează insulinosecreţia la nivelul celulelor β pancreatice printr-un mecanism similar sulfonilureicelor. El se leagă de aceiaşi receptori ( SUR – receptori specifici sulfonilureicelor), dar la nivelul unui situs de legare diferit. Consecinţa este închiderea canalelor de potasiu, depolarizarea membranei celulare şi deschiderea canalelor de calciu voltaj-dependente, influxul de calciu acţionând ca un mesager secundar intracelular care va determina secreţia de insulină. Eliberarea de insulină are loc mai rapid decât la majoritatea preparatelor sulfonilureice, independent de concentraţia glucozei în sânge. În consecinţă este îmbunătăţită prima fază a secreţiei insulinice ( 0 – 30 min), fază importantă în patogeneza şi evoluţia diabetului zaharat de tip 2.

 

5.1.3.      Efecte adverse

În afară de hipoglicemii nu există efecte secundare deosebite. Acestea apar cu precădere la două până la patru ore după mesele principale. Hipoglicemiile nocturne sunt foarte rare. Incidenţa hipoglicemiilor este mai scăzută decât în cazul preparatelor sulfonilureice “clasice”. Pericolul hipoglicemiilor nu este mai ridicat la pacienţii în vârstă sau la cei cu insuficienţă renală.

 

5.1.4.      Interacţiuni medicamentoase

Teste in vitro au arătat că administrarea simultană a medicamentelor antimicotice         (ketoconazol, miconazol) sau a eritromicinei, poate accentua efectul hipoglicemic al Repaglinidului. O scădere a efectului medicamentos poate surveni în cazul terapiei simultane cu rifampicină, barbiturice sau carbamazepină.

5.1.5.      Mod de administrare:

·           ca şi monoterapie,

·            în combinaţie cu inhibitorii de α glucozidază la pacienţii normoponderali,

·    în combinaţie cu Metforminul sau cu Tiazolidindionele la pacienţii supraponderali precum şi

·             în combinaţie cu insulina.

 

Ca terapie orală iniţială se foloseşte la:

·         pacienţii cu dezechilibru  mediu al metabolismului glicemic:

-        glicemie à jeun < 150 mg/dl

-        glicemie post-prandială < 250 mg/dl

·        de preferat în cazul creşterilor postprandiale mari ale glicemiei  > 60 mg/dl cu valori glicemice inteprandiale pseudonormale

·         nu este medicamentul de elecţie la pacienţii cu BMI > 30 kg/m 2

 

5.1.6.      Doze disponibile

Tabletele disponibile pe piaţă sunt de 0,5 mg, 1 mg respectiv 2 mg.

 

5.1.6.      Dozare

Dacă este folosit ca terapie orală iniţială se administrează 0,5 mg la fiecare masă principală ( 3 – 4 mese). În cazul schimbării de pe alt antidiabetic oral se începe cu 1- 2 mg. Doza maximă este de până la 4 mg la fiecare masă (până la 16 mg max/zi). Se recomandă administrarea la începutul mesei. Pacienţii trebuie instruiţi ca în cazul în care  ‘’sar’’ o masă importantă, nu trebuie sa îşi administreze medicamentul. Se recomandă să nu se atingă doza maximă, ci mai degrabă să se combine din timp terapia cu Metformin sau Tiazolidindione.

 

5.1.6.      Contraindicaţii

Boli hepatice grave.

 

5.2.      Nateglinidul

Este un derivat al D-fenilalaninei şi se găseşte pe piaţă sub denumirea comercială de Starlix ® .

 

5.2.1.      Mecanism de acţiune

Similar celorlalte substanţe insulinotrope, Nateglinidul întăreşte secreţia de insulină postprandială glucozostimulată, prin legarea de receptori specifici sulfonilureicelor localizaţi în membrana celulelor β pancreatice. Eliberarea insulinei are loc mai rapid şi este mai de scurtă durată decât pentru celelalte medicamente insulinotrope, astfel încât gradul de hiperinsulinemie dintre mesele principale este mai mic.

 

5.2.2.      Efecte adverse  

Datorită stimulării eliberării de insulină pe o durata mai scurtă de timp, hipoglicemiile sunt rare şi apar de obicei la două până la patru ore după mesele principale.

 

5.2.3.      Interacţiuni medicamentoase

Nu se cunosc.

 

5.2.4.      Mod de administrare

Poate fi administrat în combinaţie cu Metforminul la toţi pacienţii cu diabet zaharat tip 2. Se obţine astfel un dublu efect pozitiv asupra metabolismului glucidic, pe de-o parte datorită diminuării insulinorezistenţei  (Metformin), pe de altă parte datorită diminuării deficitului de insulină postprandial (Nateglinid). Până ȋn prezent nu s-au aprobat monoterapia sau terapia ȋn combinaţie cu insulina.

 

5.2.5.      Doze disponibile

Tabletele disponibile pe piaţă sunt de 60 şi 120 mg.

 

5.2.6.           Dozare

Se administrează la mesele principale o tabletă de 60 mg, respectiv de 120 mg, în funcţie de caz.      

 

Surse :

1.                       Angewandte Diabetologie. 4. Auflage unter Berücksichtigung der Leitlinien der Deutschen Diabetes-Gesellschaft (DDG). UNI-MED Verlag AG 2005

2.                       Hâncu N. et al. Farmacoterapia diabetului zaharat. Editura Echinox, Cluj Napoca 2002

 

Sinteză realizată de: Dr. Paul Enuş Răduca