Pacientul cu
diabet zaharat are un risc de a deceda datorită complicaţiilor cardiovasculare
similar cu pacienţi fără diabet zaharat, dar cu un infarct miocardic in
antecedente (Schramm et al. Circulation 2008). Aceste date subliniază încă
odată riscul crescut al acestor pacienţi.
În introducere
au fost trecuţi în revistă factorii favorizanţi ai diabetului: obezitatea
viscerală, dislipoproteinemia, hipertensiunea arterială, insulinorezistenţa,
etc.
În continuare,
diabetul zaharat a fost prezentat ca făcând parte dintr-un continuum care
porneşte de la riscul cardiometabolic şi trece la prediabet şi diabet, acestea
potenţând la rândul lor riscul cardiometabolic, ducând la complicaţii micro şi
macrovasculare, la complicaţii debilitante de organ (nefropatie, neuropatie,
retinopatie, etc.) şi în final la moarte.
Prediabetul se
defineşte ca cel puţin una din următoarele modificări: Toleranţǎ scǎzutǎ la glucozǎ (IGT) şi glicemie bazalǎ modificatǎ (IFG).
Trecerea de la
sindromul metabolic, la prediabet şi apoi la diabet nu este implacabilă şi în
parte reversibilă. Astfel, din pacienţii cu prediabet 25% progresează înspre
diabet, 50% stagnează, iar 25% revin la normal (Nathan et al. Diabetes Care,
2007). Totuşi, chiar şi în stadiul de prediabet persoanele afectate au comparativ
cu populaţia sănătoasă un risc crescut de deces (+40%), cancer (87%) sau boală cardiovasculară (+33%) (Eldin et al. Int J Clin Pract, 2008). De aceea se
pune întrebarea dacă prediabetul nu constituie mai mult decât un stadiu
incipient, ci deja o bolă.
În cadrul diabetului manifest, orice factor de
risc suplimentar (dislipoproteinemie, fumat, hipertensiune arterială,
calcificare coronariană, etc.) înrăutăţeşte în continuare prognoza pacientului
şi necesită un tratament intensiv. Modalităţi practice de screening şi
tratament sunt dezvoltate pe larg într-o carte aparută de curând sub redacţia
domnului prof. Hancu:
N. Hancu, C. Nita. Riscul cardiovascular in
diabetul zaharat. Ed Echinox, 2008.
